Stă alături de Strămoșii din Veac la masa Domnului și este înconjurat de apele sacre ale satului din Cer și de pădurile renăscute dincolo de albastru
Iacob Dorneanu este stră/stră/străbunelul meu. În jurul lui s-au țesut povești incredibil, iar ecoul acestora a ajuns și la mine. Astăzi în satele Moldovei este sărbătorit sf Ierarh Iacob Mărturisitorul, așa că și ziua de nume a străbunelului meu. Este și Ziua Poeziei, dar și Ziua Pădurilor, așa că acolo în veșnicie, Iacob, cel din neamul Dornenilor, trăitor cândva în satul Mălini, la poalele Munților cei Mari ai Stânișoarei, nu este singur. Stă alături de Strămoșii din Veac la masa Domnului și este înconjurat de apele sacre ale satului din Cer și de pădurile renăscute dincolo de albastru. Acolo unde copacii semeți nu sunt doborâți, casele tradiționale nu sunt dărâmate, iar Poezia e parte din Lumina Celui Veșnic Viu. . .